BRAN — CIUBOTEA — CAB. VF. OMU

Marcaj: triunghi galben. Timp: 6—7 ore. Diferenta de nivel: -+- 1 680 m (urca 1 590 m; coboara l00 m; urca 190 m). Traseu nerecomandabil pe timp nefavorabil.

Traseul porneste din soseaua nationala Brasov-Cîmpulung, din punctul de ramificatie a soselei comunale spre satul Bran-Poarta. Urmam aceasta sosea spre SE prin sat si dupa circa ½ ora ajungem la ramificatia de drumuri din punctul Podul Oprisului, în dreptul km 2 al soselei si la circa 4 min. de mers din dreptul bisericii (825 m). La stînga spre Vf. Omu prin Clincea (marcaj banda rosie).

Traseul continua spre dreapta în lungul vaii Poarta pe druniul carosabil, printre case si fînete.

Peisajul e dominat aici de silueta culmilor versantului transilvanean al Bucegilor; de la stînga la dreapta: Velicanu si în prelungirea acestuia culmea muntelui Þiganesti, muntele Scara si dedesubt coama Zanoaga, apoi muntele Gaura, înainte se ridica impunatoare magura împadurita Gogu, Noaghiei (1 648 m) despartita de stîncariile abruptului Gaurei printr-o sea larga, dincolo de care se zareste abruptul Gutanului.

Drumul iese curînd din sat si continua prin izlazuri apoi intra în padure urmînd firul vaii Poarta, trece printr-o poiana larga (965 m) si apoi printre raristi de padure ne conduce dupa 45—50 min. de la Podul Oprisului într-o a doua poiana la o ramificatie de drumuri (stîlp indicator, 995 m).

Înainte prin poiana, spre Vf. Omu prin V. Gaura (marcaj cruce rosie).

Traseul nostru urmeaza drumul carosabil la stînga în lungul apei, prin padure si dupa 20—25 min. de la ramificatie traversam V. Urlatoarea Clincei ce vine din stînga, în punctul de confluenta a acesteia cu V. Poarta (1 080 m). De aici continuam în urcus înca circa 120 pasi si apoi parasim drumul

în lungul vaii, prinzînd ½ la stînga poteca în urcus pieptis în padure, pe coama larga dintre vaile Urlatoarea Clincei si Urlatoarea Mica. Dupa circa 15 min. iesim în Poiana Ciubotei la Casa de Vînatoare (1 195 m).

Din mijlocul poienii se observa: spre N, peste vale, culmea împadurita Zanoaga: spre NE, piciorul muntelui Clincea; spre E, V. Urlatoarea Clincii si în fund muntele Þiganesti; spre SE, Coltii Ciubotei; spre SSE, muntele Gaura; spre VSV, Gogu Noaghiei; spre VNV, în fund, masivul Piatra Craiului.

Urcam direct prin poiana si la extremitatea de sud a acesteia (1 260 m) prindem poteca în urcus prin molidis, la început în panta pronuntata, apoi mai usor de-a coasta pe fata dinspre V. Urlatoarea Mica si iarasi pieptis pe aceasta fata. De la circa 1 360 m altitudine în sus, firul vaii glaciare Urlatoarea Mica ce cade în dreapta este acoperit cu imensele bolovanisuri ale morenei frontale a vaii din care tîsneste un izvor puternic (Urlatoarea).

Trecînd printr-o zona de stîncarii (Pietrele Scrise) poteca urca pronuntat prin padure si dupa 45—50 min. de la Casa de Vînatoare ne conduce în Poiana Ciubotei de Sus, situata în caldarea inferioara a vaii Urlatoarea Mica (care de aici în sus ia numele de V. Ciubotei sau Catunul Ciubotei), lînga o tîrla de oi (1 640 m).

De aici continuam urcusul pieptis pe poiana de pe flancul Piciorului Ciubotei (stînga vaii cum urcam), pe lînga marginea padurii. Dincolo de vale, în dreapta, se ridica Peretele Ciubotei si Coltii Ciubotei. Trecem pe sub o zona de stîncarii cu jnepeni si dupa circa ½ ora din poiana, poteca ne conduce la limita superioara a padurii, într-o mica sea, în marginea de jos a caldarii mijlocii a vaii (1 775 m). În fund, deasupra obîrsiilor vaii se ridica culmea fierastruita de tancuri stîncoase (Coltii Þiganestilor) si strajuita de silueta simetrica a Turnului Þiganestilor.

Poteca se asterne pe fundul caldarii urcînd de-a coasta prin pajisti cu bolovanisuri si pîlcuri de urzici pe malul drept al vaii (stînga cum urcam); traverseaza apoi firul vaii, se angajeaza în urcus pieptis pe coasta cu bolovanis ce formeaza treapta dintre caldarea mijlocie si superioara si ne conduce pe pragul acestei din urma caldari, în Catunul Ciubotei (1 965 m). Înainte, în peretii ce închid caldarea se observa un imens bloc de calcare prins în masa conglomeratelor.

Continuam în urcus usor pe platforma caldarii tinînd aproape de marginea din dreapta si dupa 12—15 min. de la intrarea în caldare ne apropiem mult de peretele din fund, ajungînd într-un punct (2 045 m) în care traseul se orienteaza brusc catre dreapta si înapoi spre vest (atentie la marcaj!). Astfel, din acest punct poteca urmeaza flancul caldarii în urcus usor de-a coasta, apoi pieptis pe o mica portiune de-a lungul unei sistoace cu bolovanis si iarasi de-a coasta catre dreapta, iesind din caldare. dupa 8—10 min. din fundul vaii, pe o muchie, în dreptul unui stîlp de marcaj (2 120 m).

Din acest punct urcam direct în lungul muchiei spre SE, pe poteca denumita odinioara Drumul Arvatilor[1], lasînd în dreapta V. Steioarei, peste vale în ultimul plan muntele Gaura, iar înapoi jos, Coltii Ciubotei. Avînd mereu în dreapta Fata Frumoasa, larga coasta cu tufarisuri întinse de smirdar (Rhododendron kotschyi), urmam muchia ce margineste aceasta coasta cu abrupturile de la obîrsia vaii Ciubotea si dupa circa 30 min. de la iesirea din caldare ajungem lînga un mic pinten stîncos (2 320 m), de unde catre dreapta porneste Brîna de Sus a Gaurei, larg pridvor înierbat ce încinge baza peretilor de calcare de sub Vf. Lancia (2 275 m). Dupa înca 10—15 min. de urcus iesim în Culmea Scara pe larga platforma înclinata ce formeaza Podul Spintecaturilor (2 380 m), avînd în dreapta adînca depresiune a vaii Gaura.

Continuam în urcus foarte usor de-a coasta spre ESE prin pajistea scunda si dupa circa 10 min. Întîlnim venind dinspre stînga drumul de la Bran prin Clincea (stîlp indicator, 2415 m). Urcusul înceteaza curînd în marginea platoului vîrfului Scara.

De aici se observa: spre N, la 85—90 pasi distanta, Vf. Scara (2 421 m); spre ENE, pe creasta, Vf. Padina Crucii (bloc de calcare albe) si în prelungire, în fund, Bucsoiu; spre E, Vf. Omu; spre ESE, Vf. Bucura si mai la dreapta, Vf. Gavanele (din calcare, 2472 m); spre SE, Coltii Obîrsiei (2488 m); spre SSE, Obîrsia si mai la dreapta în primul plan peste vale, Vf. Doamnele (2 4G1 m); spre S, în fund, Zanoaga, (1789 m); spre SSV, în fund, culmea Strungele Mari si ªeaua Strunga si putin mai la stînga, într-un plan mai apropiat, vîrful secundar al Batrînei (2 164 m), rotunjit si cu jnepenisuri; spre SV, Culmea Gutanului cu stîncarii de calcare si jnepenisuri.