Marcaj: banda galbena.  Timp: 2—2½ ore.  Diferenta de nivel: + 305 m.

De la cabana Babele (2200 m) drumul porneste catre N, pe flancul estic al crestei Babele si curînd coboara usor revenind pe coama, de-a lungul unei largi platforme întinse la poalele proeminentei din calcare ce formeaza Vf. Baba Mare (2 292 m), unde întîlnim soseaua spre Vf. Costila. Dupa 5—10 min. de urcus pe coasta opusa traversînd serpentinele soselei, ajungem pe un prag larg, unde lasam în stînga cetatea de piatra a vîrfului Baba Mare. De aici, în urcus usor pe deasupra obîrsiilor vaii Jepilor (dreapta), drumul traverseaza pentru ultima oara soseaua, trece peste coama larga si slab definita a Babelor, nu departe de punctul de desprindere a acesteia din platoul Costilei si se lasa sub coama, pe flancul dinspre V. Sugarilor.

De aici se observa: în stînga jos, V. Sugarilor si caldarea sa superioara; de partea cealalta a vaii (spre VNV si NV) vîrfurile tabulare Obîrsia si Coltii Obîrsiei, despartite printr-o sea larga; spre NNV, Curmatura Sugarilor si Coama Costilei; spre NNE, Vf. Omu si în stînga acestuia, Vf. Bucura.

Drumul continua de-a coasta, traverseaza o serie de viroage si dupa 20—30 min. ne conduce în Curmatura Sugarilor, sea situata între Creasta Coltilor Obîrsiei si Coama Costilei, pe cumpana dintre obîrsiile vaii Sugarilor si cele al vaii Caldarilor (dreapta), afluenta a vaii Cerbului (2295 m).

Urcam spre N pe creasta Coltilor Obîrsiei si în circa 10 min. ajungeni pe o platforma cu bolovanis, situata în crestetul unui larg pinten, Pintenul Obîrsiei, care desparte V. Caldarilor de V. Cerbului (2 340 m), înainte se deschide adînca depresiune a vaii Cerbului, dincolo de care se ridica Creasta Morarului, cu silueta caracteristica a Coltilor Morarului, iar catre NV, Vf. Omu.

Din acest punct, catre stînga, în urcus pe creasta, se desprinde varianta de iarna, marcata, a drumului. Traseul de vara (nemarcat) trece pe flancul nordic al crestei, angajîndu-se de-a coasta pe o brîna cu bolovanisuri, pe sub Ceardacul Obîrsiei, zona de pereti stîncosi care încinge ca o treapta de piatra în amfiteatru, coastele nordice ale Coltilor Obîrsiei. Dupa circa 20 min. de mers pe aceasta brîna, la capatul „Ceardacului", atingem iarasi coama pe un prag, unde întîlnim varianta de iarna cu marcajul ce vine din stînga. Un scurt coborîs ne conduce de aici în Curmatura Vaii Cerbului, sea situata în creasta care desparte caldarea superioara a vaii Cerbului (spre est) de cea a vaii Obîrsia Ialomitei (spre vest), respectiv bazinul vaii Prahova de cel al vaii Ialomita (2 330 m).

Din acest punct se observa: spre N, Vf. Bucura; spre NNE, Vf. Omu cu cabana; spre NE, Coltii Morarului; spre E, jos, -V. Cerbului si în fund, localitatea^ Azuga; spre ESE, Vf. Costilei (2489 m); spre S si SE, Coltii Obîrsiei; spre SSV, la orizont, Leaota; spre V, jos, caldarea superioara a vaii Obîrsia Ialomitei, cu imensul bloc de calcare, Mecetul Turcesc si dincolo de vale, Doamnele; spre NNV, în primul plan Vf. Vaii Cerbului si pe aceeasi directie, sus în fund, Vf. Gavanele (2472 m).

Din curmatura, poteca urca pe flancul vestic al crestei, ocolind blocul stîncos ce formeaza Vf. Vaii Cerbului si dupa 5—10 min., dupa ce am întîlnit poteca ce vine din stînga dinspre Pestera, ne conduce din nou pe creasta, într-o alta sea situata la mica distanta la NV de Vf. Vaii Cerbului si aproape la nivelul acestuia (2 360 m). Prin cîteva serpentine scurte continuam urcusul pieptis de-a lungul coamei, pîna sub blocul de calcare albe ce formeaza Vf. Gavanele[1] unde întîlnim „drumul granicerilor" ce vine dinspre ªeaua Strunga.